Calator prin Romania

Cum mi-a salvat Rapidul revelionul

ruj pe bară

Am fost întrebată de curând de ce iubesc Rapidul. Un răspuns rapid nu pot da, că nu îmi stă în fire, așa că mai bine scriu o povestire. Una vișinie.

2010 spre 2011. Revelionul. Într-un apartament, etajul 6, cartier Sebastian, București. Știam de acolo foarte bine doar două prietene. Pe ceilalți îi mai văzusem o singură dată, la o zi de naștere. Eram ca nuca în perete, pot să zic. Oamenii pe combinații, cu glume știute doar de ei. “Nu știu cum am aterizat aici”. “Ce naiba a fost în capul meu?”

Atmosfera era liniștită. Băieții cu paharele pline, apoi goale. Muzica bună, dar cum să te ridici să dansezi când nu prea știai lumea? Am luat și eu un pahar plin, l-am golit, am mai luat unul plin. De mâncat, nu prea, că nu mănânc de la lume străină. Ce nasol… de revelion între atâția străini.

Și s-a făcut 12…

Vezi articol original 561 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s